Latest Entries »

Slăbiciuni

– Simt că mă roade pe dinăuntru. Simt că îmi mănâncă sufletul; mă secătuieşte. Simt că îmi muşcă inima cu dinţii şi mestecă cu limba amară totul până la oase. Simt că mă consumă. Mă conduce într-un carusel al nebuniei, îmi ameţeşte simţurile, îmi sufocă spiritul şi mă face să-mi doresc să mă arunc în gol.

– De ce te consumă ?

– De ce ?! Mă întrebi de ce ?! Nu … Caută-mă când vrei, când ai tu nevoie de mine. Lasă-mă să mă consum până atunci. Doar eu să ştiu de ce ! 

–  Ce vorbe … 

– Ce vorbe ?

– Ironice …

– Nu a fost ironie. La asta crezi că mă rezum ? La ironii ? Încă ai părerea asta despre mine ? 

– Nu e vorba despre asta … Ci felul în care te-ai exprimat.

– Nu am fost ironică.

– Atunci ce fel de vorbe sunt alea ?

– Vorbe. 

– Vorbe … M-am săturat de certuri.

– Ştii ce ? Învaţă să lupţi şi tu ! Eu m-am săturat. Mereu cer răspunsuri, vreau să clarific. Mă zbat. Vrei ceva ? Luptă ! Fă-o cum ştii, dar fă-o ! Eu nu mai pot să duc toate astea de una singură. Eu nu sunt făcută să duc totul singură când sunt două persoane aici. Doar ce e al meu voi duce singură. Ce e al nostru, nu ! Ducem împreună sau nu ducem deloc. Pentru că eu nu sunt soţia ta sau mama copilului tău să mă zbat aşa ca şi cum nu e nicio cale de întoarcere şi trebuie să fac eu una ! 

Anunțuri

Îmi placi când eşti tãcutã cãci parcã eşti absentã,
Şi mã auzi din depãrtare şi vocea mea nu te atinge.
Se pare cã ochii ţi-ar fi zburat
Şi se pare cã un sãrut ţi-ar pecetlui buzele.

Cum toate lucrurile sunt pline de sufletul meu
Te ridici deasupra lor, plinã de sufletul meu.
Fluture de vis, te asemeni cuvântului „melancolie”.

Îmi placi când eşti tãcutã şi parcã eşti îndepãrtatã
Şi parcã te plângi, fluture, în şoaptã.
Şi mã auzi din depãrtare şi vocea mea nu te ajunge.
Lasã-mã sã tac şi eu cu tãcerea ta.

Lasã-mã sã-ţi şi vorbesc prin tãcerea ta
Luminoasã ca o lampã, simplã ca un inel.
Eşti precum e noaptea, tãcutã şi înstelatã;
Tãcerea ta e stelarã, atât de îndepãrtatã şi de simplã.

Îmi placi când eşti tãcutã cãci parcã esti absentã.
Distantã şi îndureratã ca şi când ai fi murit.
Un cuvânt atunci, un zâmbet ajung.
Şi sunt bucuros cã nu e adevãrat.

Moment de inspiraţie

Iată-mă în cadrul primei mele vacanţe în calitate de studentă. Şi nu-mi place, serios. Stau şi mă gândesc la toţi. Şi la nimeni. Când s-au schimbat toţi atât de mult ? Parcă nu mai recunosc pe nimeni. Fiecare pare că şi-a găsit drumul în viaţă.. Mhm. Nici nu mai ştiu să recunosc inimile frânte din jurul meu. Prieteniile s-au schimbat. Relaţii amoroase văd peste tot în jur, una mai puternică decât cealaltă. Şi mi-e drag foc de iubirile astea, parcă aş vrea şi eu să fiu asemenea lor. Obişnuiam să vorbim întruna despre nimicuri, să stăm cu orele la telefon şi să fim noi. Chiar aşa.. Când ne-am pus măştile astea şi am uitat de noi ? De ce trebuie să ne schimbăm ? Nu putem fi mereu aceleaşi persoane ? Când te priveşti în oglindă, mai vezi persoana de ieri ? Eu sigur nu o văd. Şi mi-e dor de ea. Zău că mi-e dor. Mă simt pustie, de parcă aş fi părăsită. Apoi îmi amintesc de persoanele pe care le-am lăsat să plece. Şi mi-e dor şi mai tare. Apoi îmi aştern obişnuitul zâmbet şi le aştept pe cele noi. Dacă o  fi vreuna.. Când e vorba de vreo schimbare, strâmb din nas mai rău ca un copil căruia nu-i place mâncarea. Dar în acelaşi timp parcă nu mai am rabdare să văd ce o să se întâmple. Nu mă mai înţeleg nici eu. Revenind la vacanţă.. Peste tot am auzit că asta e cea mai naşpa vacanţă. O fi. Pentru mine sigur este ! Zăpada unde este ? N-am simţit deloc magia Crăciunului. Acasă nu mai e acasă pentru mine. Ceva lipseşte. Şi oricât aş vrea să merg mai departe, mă trage mereu  ceva înapoi. Aş vrea să plec departe, să nu mă cunoască nimeni. Şi în locul ăla perfect să mă remodelez ! Să uit de cei care mi-au luat o parte din suflet când au plecat, să uit de toţi. Să mă leg la ochi cu libertatea.  Să-mi întregesc sufletul. Să te găsesc pe tine. Pe ei. Pe toţi de care mi-e dor chiar şi când sunt lângă mine. Să vă încui în suflet şi să-mi rămâneţi prizonieri pe vecie ! Atât de egoistă sunt ! Aş vrea ca o singură vacanţă să mi le ofere pe toate. Sau măcar o parte din ele. Dar vacanţa asta nu mi-a oferit nimic. Iar îmi vine să-mi iau lumea  în cap şi să plec.

11 octombrie

Credeam că am uitat totul. De fapt nu, eram sigură că am uitat. Și totuși ce s-a întâmplat ? De ce îmi amintesc orice, totul, fiecare detaliu ? Am zis că o să uit și am uitat ..temporar. Dar apoi te-am comparat. Te-am căutat în fiecare „el” de pe stradă, în fiecare vers, în fiecare carte și-n fiecare zâmbet străin. Te-am găsit într-o poză. Zâmbeai. Și m-am întristat. Nu era zâmbetul meu pe care-l iubeam. Am decis să ies afară să te caut iar. Și te-am găsit. Erai mereu acolo, în orice lucru și în nimic. N-am reușit niciodată să te prind decât în colțul ochiului, erai ca o umbră care fugea când vroiam să-i văd conturul mai bine. Și m-am întristat iar.

Nopțile ? Erau pline de tine. Te visam și te doream lângă mine iar. Alergam în vis. Mi-era dor să mă iubești cum doar tu știi, mi-era dor să-mi zâmbești mie. Doar mie. Mereu mi-ai zis că sunt egoistă. Recunosc. Sunt egoistă doar când vine vorba de tine pentru că te iubesc. Sunt atât de egoistă încât nu-mi convine să te văd pe furiș. Nu-mi ajung visele, căutările, comparațiile.. Sufletul îmi strigă că nu se satură cu rămășițele a ce a fost cândva. Ți-am spus că mă dor versurile ? Nu toate. Dar mă dor. Se găsește câte unul să te descrie așa cum eu n-am fost capabilă să o fac. Și atunci dorul de tine e ca un abis dureros. Zilele trecute ți-am găsit tricoul. Eram atât de fericită ! Am fost toată un zâmbet. Și te-am visat iar.. De atunci te caut întruna, cu mai mult zel.

Azi m-am oprit pentru o clipă ..sau mai multe. M-am hotărât să nu te mai caut un timp. M-a durut mai mult ca orice decizia asta, mi-a rupt sufletul în două. Cum ar fi dacă aș spune cuiva că te-am căutat atâta timp doar ca să-mi satur sufletul flămând de tine și firea egoistă ? Probabil mi s-ar spune că ești un capriciu, o poftă ..nimic de durată. Doar gândul ăsta mă ambiționează să te caut în continuare. Și totuși, tot eu îmi spun că e mai bine să renunț. Dar atunci ? Te-aș mai vedea în colțul ochiului ? Ți-aș mai regăsi zâmbetul în toți ? Sau în nimeni ? Am atâtea întrebări pentru noi. Când am ajuns aici căutându-te ? De ce am mers de atâtea ori singură ? De ce ne-am schimbat în așa fel ? Atât de mult..

Știi, am vrut să o iau de la început. Știu, e amuzant că m-am gândit la o schimbare când mie nu-mi place deloc lucrul acesta. Dar mereu m-a împiedicat ceva. Nu am putut să fiu eu însămi mereu; îmi lipseau încurajările tale. Mi-am amintit într-o zi că-mi spuneai că sunt atât de puternică pe cât vreau eu să fiu. Și-am încercat din răsputeri să fiu așa. Dar în interior am cedat. Am simțit că mă sparg în mii de bucăți și că toată lumea putea să mă vadă. M-am panicat. Unde erai ? Încă te caut..

foto.

1. Go to the 4th folder in your computer where you store your pictures(nu trișați).
2. Pick the 4th picture in that folder.
3. Explain the picture.
4. Tag 4 people to do the same.
Descriere : 13.09.2010 – senior year ! 
Leapșa merge la cine vrea. :*

A`s stuff.4

Academia de Ştiinţe Agricole: Plantele modificate genetic nu prezintă riscuri pentru sănătate. Chiar aşa…broccoli modificat genetic e paşnic, maxim te-njură din farfurie!

Soțul, pe patul de moarte :

-Iubito, trebuie să îți spun ceva.

-Ce, dragă ?

-Te-am înșelat cu fata de la magazinul de bijuterii.

-Știu , iubitule, de-aia te-am otravit.

Un gropar săpa o groapa . La un moment dat vede o mana de mort cum iese din pământ, Fumează și sapă în continuare. După un timp vede mortul cum iese din mormînt, Fumează și sapă în continuare. Mortul încearcă să-l sperie dar el fumează și sapă în continuare. Vede mortul că nu are ce face, merge la gardul cimitirului și încearcă să sară gardul, dar la un moment dat se trezește cu o lopată în spate. Zice groparul:

-Râdem, glumim, dar nu ne părăsim incinta !!

Două blonde discută:

-Integrala unei funcţii este o generalizare a noţiunilor de arie, masă, volum şi sumă…

– Ouch! Vin baieții…Să vorbim despre boarfe.

Un băiețel se scoală dimineața și merge în baie să se spele pe dinți. Acolo găseste un barbat care făcea același lucru. Copilul:

– Tu ești noul baby-sitter ?

Barbatul:

– Nu, eu sunt noul mother fucker.

Doi nemţi discută într-un showroom:

– Ce-i asta, Dacia Duster?

– Duster…da..

– Românească, nu?

– Da, românească..

– Bună, nu? Garda înaltă, cauciucuri groase…

– Mda..

– Măi, ce ţi-e şi cu românii ăştia…ar face orice numai să nu-şi repare drumurile.

Ion şi Maria vin seara de la cosit. Şi, cum mergeau ei pe marginea drumului, trece pe lângă ei un motociclist. Maria priveşte după el peste umăr şi urlă:

– Ioaneeee !

– No, tu, da de ce ţipi?

– Mi-e frică, Ioane! Tu ai văzut motociclistul care-a trecut pe lângă noi?

– D-apăi, l-am văzut.

– Mă, Ioane, mă, n-avea cap!

– Tulai, doar n-oi fi nebună! Cum să n-aibă cap?

Mai merg ei ce mai merg, şi iar trece pe lângă ei un motociclist. Maria se-ntoarce după el şi urlă:

– Ioaneeee! Nici ăsta n-are cap!

– Tulai, ca doara, n-oi fi nebună, cum să n-aibă cap?

Iar mai merg un pic şi iar trece pe lângă ei un motociclist. Maria urlă iar:

– Ioaneee! Mă, mi-e frică, mă! Nici ăsta n-are cap!

Ion stătu puţin, se gândi ce se gândi şi zise:

– Asculta tu Mărie, ia mută tu coasa pe umărul celălalt!

O veveriță și-o trăgea cu o nucă. Vine altă veveriță și zice: ARE YOU FUCKING CRAZY?? Veverița răspunde: NO!! I’M FUCKING NUTS!!!! (ăsta a fost cu dedii` de la vache <3 )

La aniversarea a 20 de ani de căsătorie, un ungur cheamă la el o familie de prieteni români. La începutul mesei, gazda ţine un toast, încercând să vorbească româneşte cât mai corect:

– Aş vre se molţomesc lui Dumnezeu pentru cei doizeci ani petrecoţi alături de soţia me.

– Alături de soţia mea, îl corectă prietenul român.

– Alături de… soţia te …noma de 4 ani.

Ioan cu Maria.

– Mărie, dacă ai câștiga 100 milioane EURO la Loto, m-ai mai iubi?

– Da, Ioane, dar mi-ar fi foarte dor de tine!

Un neamţ vine să studieze în România şi se împrieteneşte cu un român. După ce îşi termină studiile, îl invită pe român la el acasă. Românul rămâne uimit când vede o casă frumoasă, cu Mercedes la scară şi îl întreabă cum de a reuşit în asa puţin timp să se îmbogăţească.

– Vezi podul ăla? zice neamţul. Ei, din zece saci de ciment, doi îi luam eu, că aşa am învăţat în România.

După un an de zile, neamţul îi întoarce vizita românului şi rămâne cu gura căscată când vede o vilă de 20 de camere, Ferrari în garaj. Îl întreabă cum a făcut la care românul îi răspunde:

– Vezi podul ala ? zice romanul.

La care neamţul îi răspunde:

– Care pod?

Plimbându-se printr-un bâlci, un bărbat ajunge la cortul unei ghicitoare. Gândindu-se că se va amuză straşnic, omul intră în cort şi se aşază.

– Văd că eşti tatăl a doi copii, spune ghicitoarea, privind în globul de cristal.

– Aşa crezi tu, replică dispreţuitor bărbatul. Sunt tatăl a trei copii.

– Asta s-o crezi tu!, zice ghicitoarea.


The Smurfs

Can’t wait to see it !

Eu

nu mă căiesc,

c-am adunat în suflet şi noroi-

dar mă gândesc la tine.

Cu gheare de lumină

o dimineaţă-ţi va ucide-odată visul,

că sufletul mi-aşa curat,

cum gândul tău il vrea,

cum inima iubirii tale-l crede.

Vei plânge mult atunci ori vei ierta?

Vei plânge mult ori vei zâmbi

de razele acelei dimineţi,

în care eu ţi-oi zice fără umbră de căinţă:

„Nu ştii, ca numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?”

 

A`s stuff.3

O tânără se duce la spovedit.

-Părinte, sunt o păcătoasă.

-Ce-ai făcut, fiica mea?

-Aseară am fost cu Ionică la discotecă.

-Și ?

-Și-am dansat până-am început să intru-n călduri.

-Și ?

-Am ieșit afară și-am început să ne sărutăm.

-Și ? Și ?

-Am plecat acasă și l-am invitat pe Ionică înăuntru.

-Și ? Și ?

-Ne-am dezbrăcat la pielea goală …

-Ah, spune,spune !

-Ne-am urcat în pat…..

-Și ? Și ?

-Și-a intrat mama….

-Fir-ar mă-ta a dracului !!!!

– Cum s-a numit soacra lui Adam?

– Adam nu a avut soacră. El trăia în paradis.

Ion își înmormântează soacra. Vine omu’ nostru acasă și, când să deschidă poarta, îi pică o țiglă în cap. Ion, contrariat, se uită spre cer:

– Ai și ajuns, scârbă ?!

– Bulă, cum îți imaginezi tu școala ideală ?

– Închisă, doamna, închisă !

La doctor:

– Mai aveți cazuri de boli mintale în familie ?

– Da. Bărbatul meu își închipuie că el conduce casa…

‎Trei studenți la medicină se întreceau în minunile pe care le`au făcut pe masa de operație. Primul spune:

– Băi, mama mea a rămas fără un ochi … și i`am montat un ochi de sticlă. Acum vede mai bine ca înainte .. Vă spun!

Al 2`lea :

– Asta nu`i nimic. Soacra mea a fost călcată de tren și a rămas fără picior. I`am montat un picior din lemn .. Acum fuge la 60 de ani prin curte de neoprit.

Al 3`lea :

– Ehe…voi sunteți slabi… Bunica mea la bătrânețe și`a pierdut memoria. Așa că i`am atașat la spate o cutiuță unde i`am mai pus un creier. Acum face logaritmi și ecuații de gradul 3.

– Du`te, măi .. Cine a mai văzut așa ceva ?? întreabă primul student.

– Mă-ta cu ochiul de sticlă !!

De ce a făcut Dumnezeu prima dată bărbatul și apoi femeia ? Întotdeauna când vrei să faci ceva ai nevoie de o ciornă !

Un pitic sărea în fața tejghelei unui bar și striga:

– Vreau și eu un suc ! Vreau și eu un suc !

Dar nu reușea să vadă peste tejghea … Tot sare el așa degeaba până când se enervează îngrozitor și se duce în spatele barului. Acolo alt pitic care sărea:

– Cola sau fanta ? Cola sau fanta ?


Decode .

M-am reapucat de citit Saga Twilight și mi-am amintit de melodia mea preferată din soundtrack. Enjoy :D